Uriticăria Acută

Urticaria acuta este o afectiune frecventa, produsa de factori multipli, caracterizata printr-o eruptie brusc instalata, formata din papule si placi eritemato-edematoase, fugace si mobile, pruriginoase. 

• 15 – 25 % din populatie va prezenta, la un moment dat, cel putin un episod de urticarie.

• In aparitia urticariei, orice cale de expunere (contact direct, ingestie, inhalare, cale intravenoasa) poate activa mecanisme alergice sau nonalergice. Leziunile sunt datorate eliberarii de histamina si alti compusi din mastocite si bazofile. Acesti compusi vor determina extravazarea de fluide in derm cu aparitia edemului.
• Histamina este mediatorul-cheie, responsabil de multe din trasaturile clinice si histologice din urticarie. Prin legare de receptorii specifici – H1 si H2 – prezenti pe numeroase celule, histamina isi poate exercita efectele specifice.

Principalele 3 trasaturi ale leziunii urticariene au ca substrat patogenic :

• edemul – transudarea plasmei datorita permeabilitatii vasculare crescute. (se revarsa lichid din vasele de sange prin piele si se configureaza eruptii cu denivelare)
• eritemul (roseata sub forma de pete) – vasodilatatia rezultata prin stimulare structurilor nervoase cutanate si eliberarea de mediatori neurali.
• pruritul (mancarime) – stimularea terminatiilor nervoase libere de catre mediatorii chimici.

Cateva forme de Urticarie

1. Urticaria acuta: Urticaria cu o durata de evolutie sub 6 saptamani.
2. Urticaria cronica: Urticaria cu o durata de evolutie peste 6 saptamani.
3. Urticaria fizica: forma particulara de urticarie declansata de agenti fizici (frig, caldura, UV, apa, presiune, vibratii, exercitiu fizic etc).
4. Urticarie de contact: Urticarie ce apare ca reactie alergica la contactul cutanat cu o anumita substanta.
5. Angioedem (sin. edem Quincke): edem ce afecteaza dermul profund si tesutul subcutanat.
6. Soc anafilactic: cea mai grava forma de manifestare a unei reactii alergice, caracterizata clinic prin urticarie, angioedem, insuficienta respiratorie si cardio-vasculara.

Cauzele si factorii care influenteaza aparitia urticariei

• infectiile – infectiile virale de tract respirator superior, bacterieni, fungici, parazitari (ascarida, tenii, trichinella)
• medicamentele – aproape orice medicament poate determina o urticarie acuta. Unele urticarii medicamentoase pot aparea la intervale de timp destul de lungi fata de administrarea medicamentului, facand destul de dificila recunoasterea acestuia drept cauza a urticariei (de exemplu, urticaria cauzata de alergia la penicilina poate sa apara si la 14 zile de la incheierea administrarii acestui antibiotic)
• alimentele – sunt o cauza frecventa de urticarie acuta la copii. Leziunile urticariene apar la minute – ore dupa ingestie, dependent de locul de absorbtie al alimentului la nivelul tractului digestiv
• intepaturile de insecte – pot determina aparitia de urticarie acuta papuloasa
• agentii chimici : latexul, sapunurile, detergentii, cosmeticele, mai ales produsele ce contin persulfat de amoniu folosite in ingrijirea parului
• urticaria acuta poate face parte din tabloul de debut al unor afectiuni sistemice (colagenoze, afectiuni maligne, maladii buloase etc), situatii in care, urticaria va avea in timp tendinta la cronicizare

Leziunile au culori diferite (de regula, de la roz la rosu aprins, dar pot fi si purpurice sau albe), formele sunt variabile, iar dimensiunile sunt cuprinse intre cativa milimetri si centrimetri. Au o suprafata catifelata, cu margini curbe, policiclice si nu prezinta scuame. Pot fi prezente oriunde pe corp, izolate, asimetrice sau grupate, uneori fuzionate pe arii intinse. In general, sunt pruriginoase. Alteori, senzatia descrisa este de durere, arsura sau tensiune cutanata, mai ales in cazul leziunilor asociate cu angioedem. Pruritul poate fi prezent si in ariile cutanate dintre leziuni.

Leziunile cutanate perioculare, peribucale sau genitale pot evolua cu edem tisular masiv, impresionant care, dispare de regula in mai putin de 24 de ore.

Cand edemul este important, centrul leziunii poate fi mai palid, in timp ce periferia ramane eritematoasa.

Edemul afecteaza, de regula, tesutul periocular si buzele dar, poate implica toata fata, mucoasa laringiana, mainile, picioarele, regiunea genitala. Pielea suprajacenta poate avea aspect normal sau poate fi acoperita de leziuni urticariene. De regula, angioedemul nu este pruriginos dar se poate insoti de senzatie de arsura sau durere locala.Edemul poate fi simetric sau nu; se poate remite spontan sau nu.

Cand familia trebuie sa se adreseze la medicul pediatru sau sa solicite serviciul 112???

In cazul unui copil cu urticarie si/sau angioedem, urmatoarele simptome si semne  devin amenintatoare de viata

• tumefactia fetei, limbii si laringelui (umflarea oricaror parti din zona fetei)
• respiratie suieratoare
• respiratie dificila (greu trage sau scoate aerul)
• deglutitie dificila (inghite cu dificultate)
• senzatie de constrictie toracica sau laringiana (de parca corpul e strans puternic de cineva in brate)
• batai cardiace rapide sau neregulate
• ameteala sau senzatie de slabiciune
• pierderea starii de constienta
• scaderea tensiunii arteriale
• dureri abdominale, varsaturi, diaree

Diagnosticul in urticaria acuta 

1. Aspectul clinic in majoritatea cazurilor fiind foarte sugestiv este singurul element de diagnostic
2. Nu sunt necesare teste de laborator: acestea sunt utile doar cand se suspecteaza o cauza interna sau cand exista o afectiune cronica.
3. Testele cutanate alergologice au o valoare limitata si se efectueaza doar in cazuri particulare, intotdeauna in afara episodului urticarian si in absenta medicatiei antialergice. Nu se recomanda investigarea alergologica de rutina cu o baterie larga de teste de screening.

Tratamentul in urticaria acuta 

• Cea mai importanta masura este identificarea agentului cauzal (posibila in aproximativ 50 % din cazuri) cu Eliminarea si Evitarea in viitor.
• Principala clasa de medicamente folosite e reprezentata de antihistaminicele H1 (antialergicul).
  • Acestea blocheaza recetorii H1 de pe suprafata celulelor tinta pentru histamina si asigura astfel controlul pruritului si diminuarea gradului de discomfort al pacientului cu urticarie.
  • Actioneaza optim daca sunt administrate dupa un regim regulat, pe toata perioada recomandata de tratament (de regula minim 10 zile) si nu se recomanda administrarea lor doar la nevoie.
  • Medicul poate apela la antihistaminice H1 de prima generatie (de exemplu, difenhidramina, clorfeniramin, ciproheptadina) sau de generatia a doua (de exemplu, loratadina, desloratadina, fexofenadina, cetirizina, levocetirizina).
  • Nu exista un antihistaminic care sa functioneze pentru toata lumea. !!!

• Unele urticarii nu raspund la antihistaminice, in aparitia leziunilor cutanate fiind implicati probabil alti mediatori. In aceste cazuri poate fii necesara o terapie cortizonica = cu hormoni (prednisolon sau metilprednisolon sau dexametazon) de scurta durata (1-3-5-7 zile); !!! aceste tratamente scurte nu se asociaza cu complicatii sau sechele pe termen lung.
• Cazurile severe de angioedem sau soc anafilactic se trateaza injectabil de urgenta cu adrenalina, hidrocortizon si antihistaminice.
• Tratamentul topic are o valoare limitata: eventual dermatocorticoizi slabi in lotiune; antihistaminicele de uz topic nu sunt recomandate fiind, ineficiente.
• Urticaria acuta ce nu raspunde la tratamentele clasice, standard, necesita investigatii detaliate si tratamente particulare.

N.B.: Angioedemul si reactiile anafilactice sunt urgente medicale si, orice copil ce dezvolta asemenea manifestari trebuie sa se prezinte in cel mai scurt timp la spital.

Cu respect Pediatru Dorina Agachi