ADHD ( Sdr. Deficitului de atenție și Hiperactivitate)

Ce este ADHD?

Tulburare de hiperactivitate și Deficitului de Atenție ( ADHD) este o condiție care privează copiii de capacitatea de a se concentra și de a acorda atenție celor din jur. Copiii care suferă de ADHD  pot fi distrași foarte ușor. Acest lucru îi impiedică să rămînă setați pe o activitate, fie că este vorba de a asculta un profesor sau de a termina o treabă. 

ADHD este una dintre cele mai frecvent diagnosticate tulburari de comportament in copilarie, avand o incidenta de 5% in randul populatiei pediatrice

 Tipuri de ADHD:

1. Tipul predominant neatent: cu probleme de atenţie, distractibilitate, afectarea memoriei pe termen scurt şi a procesului de învăţare;

2. Tipul predominant hiperactiv: comportament impulsiv, autocontrol slab; 

3. Tipul combinat: majoritatea copiilor cu ADHD intră în această categorie;

Cauzele ADHD

Cauza exactă a  ADHD nu este cunoscută. Cercetătorii menționează mai multe lucruri care pot duce la aceasta, inclusiv:

• Cauze genetice ( fie este transmis de la unul din părinți care a suferit de ADHD în copilărie, fie este o perturbare de dezvoltare a creierului, de legături sinaptice anormale sau de o funcționalitate anormală a a unor grupuri de neuroni)
• Nutriție proastă, infecții, fumat, băut și abuz de substanțe în timpul sarcinii – pot fi riscuri care afectează dezvoltarea creierului copilului;

Această tulburare nu este cauzată de timp îndelungat în fața televizorului, de condiții neprielnice acasă / la școală sau de alergii alimentare.

ADHD nu poate fi prevenit. Dar depistarea timpurie a acestuia, plus un plan bun de tratament și educație, poate ajuta un copil sau un adult cu ADHD să-și gestioneze simptomele.

Deficitul de atenție se caracterizează prin:

•           lipsa atenției la detalii sau greșeli inutile în timpul activităților;

•           dificultăți în menținerea atenției în timpul activităților desfășurate, cum ar fi cititul sau lectura de lungă durată;

•           persoanele afectate nu par a asculta atunci cînd vorbiți direct cu ei;

•           nu respectă instrucțiunile și nu reușesc să termine treburile la locul de muncă;

•           au dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților- de exemplu, persoana poate fi împrăștiată și nu este capabilă să își gestioneze corespunzător timpul;

•           evită sau resping sarcinile care necesită un efort mental susținut;

•           pierd lucruri necesare realizării sarcinilor sau activităților, precum chei, portofele sau telefoane mobile;

•           sunt ușor de distras de gînduri sau stimuli care nu au legătură cu activitatea pe care o fac;

Hiperactivitatea are următoarele manifestări:

•           nervozitate, mișcatul mîinilor sau picioarelor, fîțîitul chiar și cînd stau pe scaun;

•           se ridică de pe scaun în situații cînd ar trebui să stea jos;

•           este neliniștit sau incapabil să stea locului pentru perioade mai lungi de timp;

•           este incapabil să desfășoare activități de relaxare în liniște;

•           vorbește excesiv;

•           se grăbește cu răspunsul înainte ca întrebarea să fie terminată;

•           are dificultăți în a-și aștepta rîndul.

Diagnosticul de  ADHD este pus de medicul Neurolog de obicei dupa varsta de 5– 6 ani, intrucat comportamentul hiperactiv si durata mica de concentrare a atentiei sunt adesea specifice copilului mic (in special in randul baietilor), fiind o etapa normala a dezvoltarii. 

Tratamentul corect in ADHD

Cea mai bună abordare terapeutică în cazul ADHD este o combinație de:
•    tratament medicamentos, stabilit si dozat de medicul neurolog în functie de severitatea și tipologia simptomelor.
•    terapie comportamentală
•    terapie de reeducare a abilitaților de învatare. 

În plus, consilierea psihologica pentru imbunatatirea abilitatilor sociale și măsurile specifice de sprijin educational la scoală ajută foarte mult în managementul acestei tulburari.