Bîlbîiala la copii

Ce este bâlbâiala/balbism sau logonevroza?

Bâlbâiala, denumită ştiinţific balbismul, este o tulburare de vorbire, în care exprimarea este perturbată de repetiţii involuntare şi de prelungiri de sunete, silabe, cuvinte sau fraze, şi involuntar, pauze, în care persoana în cauză nu este în măsură să producă sunete și care poate  lăsa amprenta asupra stării psihice și comportamentului social al copilului.

Pe cine afectează logonevroza?

Apare mai frecvent la copiii mici, între 2 și 6 ani, anume atunci când se dezvoltă intens limbajul. Baieții au un risc  mai mare de a face balbism decât fetele.

Cauze?

Logonevroza este determinat genetic. Mecanismele precise care determină logonevroza nu sunt încă pe deplin înțelese. Factorul ereditar joacă un rol foarte important – majoritatea copiilor care se bîlbîie, au cel puțin părinte care a avut aceeași problemă ( 60%-70%)

Componentul neurologic apare datorită problemelor de transmitere a semnalului în creier. Creierul nu poate coordona adecvat diferite componente ale mecanismului vorbirii.

Alte cauze ale logonevrozei sunt cele psihologice. Stresurile, frica, spaima, șocurile, frustrările, traumele psihologice, dezprobarea,critica, emoțiile negative pot declanșa logonevroza.

Cum se manifestă balbismul?

Cea mai uşoară formă este atunci când copilul repetă unele silabe de două ori -,, Hai să me-mergem la joacă’’ ,, Eu am fost la fo-fotbal’’

Dacă copilul repetă o literă de mai mute ori sau o silabă de mai multe ori și este tensionat, contractându-și și mușchii faciali atunci vorbim despre o logonevroza moderată. Exemplu : ,, Hai să m-m-m-mergem la joacă’’ sau ,, Eu am fost la fo-fo-fotbal’’

Dacă micuţul pronunţă greşit mai mult de 10% dintre cuvinte, evită să vorbească pentru a nu se face de ruşine, înlocuieşte unele cuvinte dificile cu altele mai uşoare, atunci vorbim despre bâlbâiala severă.

Atât în cazul bâlbâielii moderate cât şi a celei severe putem spune că ea a devenit o problemă şi că micuţul are nevoie de ajutor.

Diagnostic.

Balbismul este de obicei diagnosticat de un specialist neurolog sau logoped.

Diagnosticul se bazează pe istoricul afecțiunii, cum ar fi momentul debutului și în ce circumstanțe a apărut, precum si o evaluare completă a abilitaților de vorbire și limbaj.

Tratament

Balbismul de dezvoltare se tratează de obicei prin educarea părinților și tratament medicamentos.

Părinții sunt învățați:

– sa ofere un mediu relaxant acasă cu oportunități pentru copil sa vorbească;

– abținerea de la a critica sau a corecta felul în care vorbește copilul; părinții ar trebui să evite sa pedepsească copilul pentru lipsa de fluenta in vorbire sau sa-i ceara copilului sa repete cuvîntul la care apare balbismul pana il va pronunța corect.

– sa nu oblige copilul sa vorbească cu alte persoane, daca el nu vrea;

– sa asculte cu atenție copilul atunci cînd acesta vorbește;

– sa vorbească rar si într-o maniera relaxata: daca un parinte vorbeste in acest mod si copilul va vorbi rar, relaxat;

– sa aștepte pana copilul spune cuvîntul pe care vrea sa-l spună, fără să încerce sa îl întrerupă.

– sa vorbească deschis cu copilul despre balbism, daca acesta deschide subiectul.

Dacă aceste sfaturi nu duc la un efect pozitiv și balbismul persistă pentru o perioadă mai îndelungată, adresati-vă la un medic Neurolog pentru ajutor calificat.

Cu respect     medic Neurolog-pediatru    Bunduchi Andrei