Displazia de Șold

Ce este displazia de șold?

Displazia (sau luxația) de șold este termenul medical pentru instabilitatea sau deplasarea liberă a articulației șoldului. Mii de copii sunt afectați anual de această anomalie a carei gravitate variază între o ușoară instabilitate și o completă dislocație a șoldului. Aproximativ unul din 10-20 de nou-născuți la termen, suferă de o formă sau alta de instabilitate a șoldului, iar 1 din o sută vor necesita tratament, iar 1 din 500 nou-născuți se vor naște cu dislocație completă de șold. O instabilitate de șold care persistă în copilărie este o afectiune ascunsă,”tăcută”, care de obicei creează handicap și artrită la vârsta matură. În displazia de șold congenitală, articulația șoldului nu se formează complet la naștere. Fetele sunt afectate de aproape șase ori mai frecvent decât băieții. Displazia de șold și luxația apar,de obicei, pe o singură parte (aprox. 60%) dar simptomele pot apărea și pe ambele părți.

Care sunt cauzele ce duc la displazie de șold?

Cauzele posibile ale displaziei de șold sunt diverse – factorii implicați pot fi atât interni cât și externi. Un factor extern important pentru apariția displaziei de șold la nou-născuți este lipsa spațiului în uter. Lipsa spațiului poate fi cauzată de mai multe motive, printre care:

• Mama se află la prima sarcină
• Prezentație pelviană
• Făt macrosom
• Volum redus de lichid amniotic
• Hipertensiune arterială  a mamei în timpul sarcinii

Cum se depistează displazia de șold?

Displazia și dislocația de șold sunt diagnosticate printr-o examinare de rutină a noului-născut.Un “clic, clacment” al șoldului poate fi un semn de dislocație. Însă chiar cu o examinare atentă, o completă dislocație de șold poate fi greu de detectat la nou-născuți. De asemenea, există cazuri documentate în literatura de specialitate, când șoldurile care au fost normale la naștere, au devenit dislocate în primele luni de viață ale copilului. De aceea, este foarte important ca bebelușul să fie examinat în mod  regulat pe parcursul primului an din viață.

Simptomele tipice ale displaziei coxofemurale la copil:

• Instabilitate articulației șoldului (clic, clacment)
• Dislocarea și re-poziționarea capului femural
• Abducția limitată a articulației șoldului afectat
• Pliuri asimetrice în spatele coapselor
• Scurtarea aparentă a piciorului afectat

O ecografie la nou-născuții sau o radiografie a copiilor puțin mai mari sunt recomandate în cazul în care se suspectează displazia de șold. Acestea sunt necesare pentru a pune un diagnostic exact și ne asigura că șoldul este dezvoltat normal.

Care este tratamentul displaziei coxofemurale?

Terapia depinde de severitatea simptomelor și de vârsta copilului în momentul diagnosticării variind de la metode conservatoare până la intervenții chirurgicale. În general, cu cât individul afectat este mai tânăr, cu atât tratamentul displaziei de șold și al luxației șoldului are mai multe șanse de reușită.