Eritem polimorf

Eritemul polimorf (EP) este un sindrom multifactorial, autolimitat, caracterizat printr-o erupţie tipică în formă de ţintă / iris, debutul fiind acut, dar cu evoluţie mai des cronică, recurentă, de obicei sezonieră (primăvara şi toamna).

Cauzele

Poate fi cauzat de diferiti factori: diverse infectii atat virale cat si bacteriene, anumite medicamente (penicilina, ampicilina, tepraciclina, rifampicina). In general cu acelasi mecanism de declansare: a fi o reație de sensibilitate ca urmare a interacțiunii cu acesti stimuli.

Manifestari clinice

Eritemul polimorf afectează atît pielea, cît și mucoasele. Se descriu doua forme: eritemul polimorf minor si major.

• Eritemul polimorf minor debuteaza brusc, cel mai adesea fără simptome asociate. Rar, poate debuta cu manifestări de tip gripal, urmate de erupția cutanată. Leziunile debutează la nivelul extremitaților (mîini, picioare, urechi) si se extind de-a lungul a 72 de ore. Erupţiile apar brusc, cu predilecţie pe extremităţi, partea distală a membrelor superioare (mai des) şi inferioare (mai rar). Se pot extinde pe tot corpul, dar sunt prezente mai ales la nivelul palmelor, feței, gâtului, unele confluand, dînd naștere unor leziuni de mai mari dimensiuni. Astfel, EP minor Hebra (fără afectarea mucoaselor) este indus, în aproape 100% din cazuri, de virusul herpesului simplex (HSV) şi / sau Mycoplasma pneumoniae.
• Eritemul polimor major debutează cu manifestări de tip gripal (febra, tuse, stare generală alterată) sau digestive (voma, diaree). Pot fi afectate toate mucoasele (bucală, conjunctivală, genitală) cu afectare severea, eroziuni dureroase, hemoragii, lacrimare, fotofobie, imposibilitatea de a te alimenta. Sunt cauzate cel mai adesea de medicamente.

N.B.: O atentie deosebita este  pentru sindromul Stevens-Johnson (SSJ) – Disputele însă nu s-au epuizat: SSJ este o formă gravă de EP sau o formă uşoară a sindromului Lyell???

 In SSJ (imaginea ataşată mai jos) leziunile cutanate au tendinţă spre extindere / diseminare + afectarea severă a mucoaselor orală (100% din cazuri), oculară (90% din cazuri) şi genitală (50% din cazuri), iar uneori (în situaţii excepţionale) şi cu afectarea altor mucoase (arborele traheo-bronhial, esofagul, colonul) + stare generală gravă (asemănătoare stării din SL).

Deosebirile dintre SSJ şi SL au fost, o perioadă lungă de timp, incerte / neclare. Chiar dacă au factori precipitanţi şi pattern-uri clinice similare, diferenţele sunt semnificative. După lungi dezbateri, s-a ajuns la următoarea formulă de compromis: termenul de SSJ este utilizat când procesul patologic afectează mai puţin de 10% din suprafaţa tegumentului, iar noţiunea de SL este utilizată când sunt afectate mai mult de 30% din toată aria cutanată. Pacienţii cu afectarea a 10-30% din suprafaţa corporală totală sunt consideraţi a avea SSJ / SL “overlap”.

            Diagnostic

• Nu există teste de laborator specifice pentru EP.
• Diagnosticul se bazeaza pe examenul clinic.
• Analiza generala a sangelui uneori inregistreaza: VSH crescut, leucocite crescute
• Analizele de laborator pot fi utile și in identificarea agentului infectios declanșator
• În caz de SSJ următoarele devieri, cu prognostic nefavorabil, sunt frecvent constatate: limfopenia, neutropenia, trombocitopenia, anemia şi azotemia (scaderea tuturor liniilor celulare din sange)

             Tratament

• În formele cu leziuni limitate, tratamenul nu este necesar. Afecțiunea se remite în circa două săptămîni.
• În formele extinse e necesară intervenția activă pentru a stimula reepitelizarea pielii și a mucoaselor, a combate infecțiile asociate și alte complicații: emoliente, solutii dezinfectante
• Dacă agentul infecțios a fost identificat se poate impune tratament specific (antibiotic, antiviral).
• Nu există un tratament clar stabilit pentru această afecțiune, cel mai adesea încercăm să grăbim vindecarea și să reducem manifestările prin administrarea locală și sistemică a corticoizilor sau antihistaminicelor

N.B. !!! O abordare mult mai complexă necesită tratamentul pacienţilor cu SSJ:

1. suspendarea tuturor medicamentelor potenţial provocatoare
   1. perfuzii cu ser fiziologic
   1. terapie simptomatică (foarte prudent)
   1. toaletă adecvată a pielii şi mucoaselor – excluderea materialelor adezive şi ocluzive, badijonări calde cu antiseptice, spray-uri cu acţiune antiinflamatorie şi antibacteriană, coloranţi anilinici etc.

Cu respect medic pediatru Dorina Agachi