Sindromul Copilului Zgîlțîit/Scuturat

Nu este rară situația cînd un copil , mai frecvent în primul an de viață, atunci cînd plînge mai isteric și de durată din diferite motive este zgîlțânat ( scuturat) de către un adult care este depășit de situație, îl i-a de subsuori, și-l zgâlțîie cu putere, în încercarea de a-l face să nu mai plângă.

Mai frecventă este situația când copilul este legănat pe picioare, cu scopul de a îl adormi, cu mișcări bruște și de amplitudine mare a capului!

Ceea ce nu știu acești părinți este că prin astfel de acțiuni pot provoca copilului lor Sindromul Copilului Zgîlțăit/Scuturat.

Ce este Sindromul Copilului Zgîlțîit ( SCZ)?

Sindromului Copilului Zgâlțâit, cunoscut in limba engleza cu termenul de Shaken Baby Syndrome, reprezintă o serie de leziuni la nivelul creierului, retinei, membrelor si coastelor, ca urmare a zdruncinării violente a copilului.

De ce apar leziunile cerebrale?

1. Capul copilului este destul de greu, el având cam 25% din totalul greutății corporale.
2. Mușchii gatului sunt nedezvoltați si nu pot susține capului in timpul mișcărilor bruște. Atunci când bebelușul este zgalțâit cu putere,creierul este impins înainte și-napoi in interiorul cutiei craniene. “Capul este in mișcare de accelerare-decelerare, efectul fiind asemănător impactului pe care-l suferă un adult in timpul unui accident de mașină!
3. Vasele cerebrale sunt fragile și se pot rupe ușor.

 Care sunt simptomele SCZ?

• Lipsa de răspuns la stimuli;
• Confuzie, neliniște sau agitație, letargie pana la pierderea stării de conștienta;
• Plâns necontrolat, slab;
• Convulsii;
• Incapacitate de a-și susține capul sau de a urmări cu privirea un obiect;
• Mișcări oculare anormale (rotatorii);
• Pupile de dimensiuni diferite;
• Respirație îngreunată;
• Dificultăți în timpul suptului sau înghiitului;
• Vome.

Investigatiile paraclinice care trebuie efectuate?

• Analiza generală de sînge.
• Tomografia craniană computerizată
• Rezonanța magnetică craniană
• Examen oftalmologic.

Care este tratamentul SCZ?

Tratamentul este în strictă dependență de severitatea și clinica copilului, de la monitorizare în dinamică pînă la internare în secțiile specializate cu tratament medicamentos și chiar pînă la intervenție neuro-chirurgicală.

Cea mai buna metoda de tratament este profilaxia sau prevenirea unor astfel de situații.

Părinții trebuie informați despre acest sindrom și trebuie evitate la maxim situații de zdruncinare a copiilor mici cât și de legănat ( de obicei pe picioare, pentru adormire) intensiv cu mișcări bruște și de amplitudine mare a capului!

Cu respect      medic Neurolog-pediatru    Bunduchi Andrei