ADHD ( Sdr. Deficitului de atenție și Hiperactivitate)
Ce este ADHD?
Tulburare de hiperactivitate și Deficitului de Atenție ( ADHD) este o condiție care privează copiii de capacitatea de a se concentra și de a acorda atenție celor din jur. Copiii care suferă de ADHD pot fi distrași foarte ușor. Acest lucru îi impiedică să rămînă setați pe o activitate, fie că este vorba de a asculta un profesor sau de a termina o treabă.
ADHD este una dintre cele mai frecvent diagnosticate tulburari de comportament in copilarie, avand o incidenta de 5% in randul populatiei pediatrice
Tipuri de ADHD:
1. Tipul predominant neatent: cu probleme de atenţie, distractibilitate, afectarea memoriei pe termen scurt şi a procesului de învăţare;
2. Tipul predominant hiperactiv: comportament impulsiv, autocontrol slab;
3. Tipul combinat: majoritatea copiilor cu ADHD intră în această categorie;
Cauzele ADHD
Cauza exactă a ADHD nu este cunoscută. Cercetătorii menționează mai multe lucruri care pot duce la aceasta, inclusiv:
- Cauze genetice ( fie este transmis de la unul din părinți care a suferit de ADHD în copilărie, fie este o perturbare de dezvoltare a creierului, de legături sinaptice anormale sau de o funcționalitate anormală a a unor grupuri de neuroni)
- Nutriție proastă, infecții, fumat, băut și abuz de substanțe în timpul sarcinii – pot fi riscuri care afectează dezvoltarea creierului copilului;
Această tulburare nu este cauzată de timp îndelungat în fața televizorului, de condiții neprielnice acasă / la școală sau de alergii alimentare.
ADHD nu poate fi prevenit. Dar depistarea timpurie a acestuia, plus un plan bun de tratament și educație, poate ajuta un copil sau un adult cu ADHD să-și gestioneze simptomele.
Deficitul de atenție se caracterizează prin:
• lipsa atenției la detalii sau greșeli inutile în timpul activităților;
• dificultăți în menținerea atenției în timpul activităților desfășurate, cum ar fi cititul sau lectura de lungă durată;
• persoanele afectate nu par a asculta atunci cînd vorbiți direct cu ei;
• nu respectă instrucțiunile și nu reușesc să termine treburile la locul de muncă;
• au dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților- de exemplu, persoana poate fi împrăștiată și nu este capabilă să își gestioneze corespunzător timpul;
• evită sau resping sarcinile care necesită un efort mental susținut;
• pierd lucruri necesare realizării sarcinilor sau activităților, precum chei, portofele sau telefoane mobile;
• sunt ușor de distras de gînduri sau stimuli care nu au legătură cu activitatea pe care o fac;
Hiperactivitatea are următoarele manifestări:
• nervozitate, mișcatul mîinilor sau picioarelor, fîțîitul chiar și cînd stau pe scaun;
• se ridică de pe scaun în situații cînd ar trebui să stea jos;
• este neliniștit sau incapabil să stea locului pentru perioade mai lungi de timp;
• este incapabil să desfășoare activități de relaxare în liniște;
• vorbește excesiv;
• se grăbește cu răspunsul înainte ca întrebarea să fie terminată;
• are dificultăți în a-și aștepta rîndul.
Diagnosticul de ADHD este pus de medicul Neurolog de obicei dupa varsta de 5– 6 ani, intrucat comportamentul hiperactiv si durata mica de concentrare a atentiei sunt adesea specifice copilului mic (in special in randul baietilor), fiind o etapa normala a dezvoltarii.
Tratamentul corect in ADHD
Cea mai bună abordare terapeutică în cazul ADHD este o combinație de:
• tratament medicamentos, stabilit si dozat de medicul neurolog în functie de severitatea și tipologia simptomelor.
• terapie comportamentală
• terapie de reeducare a abilitaților de învatare.
În plus, consilierea psihologica pentru imbunatatirea abilitatilor sociale și măsurile specifice de sprijin educational la scoală ajută foarte mult în managementul acestei tulburari.
